Câinească.

Motto : Orice asemănare cu realitatea nu este 
               întâmplătoare.

Am mai scris despre câini şi despre evoluţia relaţiei om-câine de-a lungul timpului. Cu riscul de a mă repeta, sunt de acord cu această convieţuire numai în măsura în care este reciproc avantajoasă : eu îi asigur condiţiile de trai, el(câinele) îmi apără condiţiile de trai. În momentul în care unul dintre cei doi nu respectă înţelegerea(tacită), se produce divorţul. Rezultatul ? Câinii vagabonzi. Aceşti câini vagabonzi au devenit o pacoste pentru siguranţa populaţiei oraşelor noastre şi nu numai.
În afară de faptul că se înmulţesc foarte repede, sunt şi un pericol pentru sănătatea populaţiei.
Pe oriunde ai merge într-un oraş(cartiere, pieţe, cantine, uneori instituţii importante, etc...) este imposibil să nu vezi cel puţin 3-4 câini care de multe ori te întâmpină nu prea prieteneşte.
Cine poartă totuşi vina pentru recrudescenţa acestui "fenomen"(înmulţirea câinilor) ?
Oamenii care le dau de mâncare ? Câinii care sunt câini ?
Paradoxal, scăpat de sub control, acest fenomen poate duce la următoarea situaţie : ne vor domina câinii, în sensul că vor fi în anii următori, mai mulţi "câini" decât oameni !

Despre sofisme.

Recent, mă interpelează un bun amic de-al meu : " -Fii foarte atent la ceea ce-ţi voi spune, şi te rog să-mi dai un răspuns".
"- Bine, zic eu, dă-i drumul !" 
"M-am născut într-un sat din Moldova(de dincoace de Prut), prin urmare ştiu foarte bine moldoveneşte. Mai târziu, prin forţa împrejurărilor(studii, loc de muncă...) am locuit în mai multe oraşe ale României. Astfel pot să afirm că ştiu foarte bine româneşte. Deci dac-ar fi să ne luăm după anumiţi moldoveni de dincolo de Prut, eu ştiu două limbi, nu-i aşa ?"
"- Ok, şi care-i problema ?" zic eu.
"- Problema e că nu ştiu care limbă-i străină pentru mine", zice el aşteptând răspunsul meu care întârzie câteva secunde.
"- Păi, cea care nu-i maternă", încerc eu să-l lămuresc.
Nesatisfăcut de răspuns, continuă :
"- Şi dacă limba maternă nu coincide cu limba oficială a statului în care m-am născut, care-i limbă străină dintre cele două, pentru mine ?"
"- Niciuna, pentru că tu te-ai născut în România", am zis eu nu prea convins.
De la acea întâlnire mă tot gândesc ce răspuns ar fi trebuit să-i dau amicului meu ca să fiu cât mai convingător. "Încurcate sunt căile domnului(Ştefan cel Mare)", mi-am zis eu.

Secretara.

Sedus de aspectul oarecum tainic al acestui cuvânt, dar şi de larga răspândire a sensului expresiei "nu-ţi convine ia-ţi o secretară !", încerc să stărui un pic asupra acesteia.
Precizez de la început că nu consider munca unei secretare, minoră.
Dimpotrivă, o socot necesară. Deşi munca ei pare "anonimă", mă gândesc, că trebuie să fie înzestrată cu ceva atribute intelectuale speciale sau mai bine zis specifice. Munca secretarei se concretizează într-un devotament exclusiv pentru superiorul pe care îl slujeşte. Nutreşte un dispreţ afişat pentru interesele instituţiei care o salarizează, dar se arată foarte sensibilă la felul în care "se omoară" şeful ei cu munca. Ea ştie când să-ţi facă o legătură telefonică... când să-ţi trântească receptorul în nas... când să-ţi deschidă generoasă uşa... când să pretexteze o şedinţă imaginară.
La fel de bine ea ştie care scrisori şi care reclamaţii trebuie înaintate şefului, rătăcindu-le pe celelalte după un criteriu numai de ea ştiut. Ceea ce este demn de reţinut : poţi bate la uşi închise şi suna la telefoane surde dacă nu ţii cont de psihologia secretarei.
Nu lipsit de interes ar fi, referindu-ne la tandemul şef-secretară, anecdota despre un şef care fiind surprins ieşind din birou cu secretara în braţe, ar fi răspuns :"...îmi iau de lucru pentru acasă !"

Câinoşenie

Motto : Câinele a fost printre primele animale domesticite de om.

Este binecunoscută predilecţia unei părţi dintre semenii noştri în ceea ce priveşte regnul animal. În speţă mă voi referi la faptul că după evenimentele din `89(mai ales), s-a produs o inflaţie de animale(mai ales câini) întreţinute de oameni. Nu mă refer la cei care o fac de mii de ani, ci la cei care le mai şi plimbă (animalele) pe trotuarele oraşelor noastre. N-aş vrea să par desuet dar eu consider că de exemplu câinele, îşi are locul său bine stabilit în timp de către mama-natură : la uşa casei sau porţii stăpânului. Ori dacă noi îi stabilim un loc în apartamentul, sau în unele cazuri în patul nostru, el(câinele) îşi depăşeşte condiţia de "câine" şi poate că în "mintea" lui se crede om. Deci trebuie să admitem formula câine-om.

Şi pentru că am auzit nu rareori despre "x-ulescu" sau "y-ulescu", că este "ca un câine", sau "îl cunoaşteţi pe "x" ? ăsta taie-n carne vie, ăsta n-are tată n-are mamă" aş vrea să insist asupra omului-câine.

Inspirând teroare şi conştient de "valoarea" sa, acesta nu vorbeşte. Urlă. Nu discută. Dă dispoziţii. Nu zâmbeşte. Ordonă.

   Spre deosebire de câine, cel cu faţa omenească latră împotriva acelora care nu gândesc şi nu muncesc aşa cum crede el ; latră şi înjură, latră şi comite brutalităţi(ilegalităţi).

Şi atunci, citând dintr-un cântec popular : "Care-i om şi care-i câine ?"

Mircea Badea - uber alles !

Motto : "uber alles" nu are nimic de-a face cu naziştii !
              "uber alles"= mai mult decât orice altceva.


Încă nu s-au stins luminile şi patimile acestui Mondial de la Rio, că mi-am zis să scriu şi eu câte ceva despre măria sa: fotbalul.
Conştient fiind că la fotbal se pricepe toată lumea şi că orice aş scrie eu nu ar putea surclasa scrierile sutelor, poate miilor de condeieri, telespeakeri... din mass-media, aş încerca să scriu despre acest fenomen numit fotbal, dintr-un alt unghi.
    Chiar de la începutul acestui turneu final al Campionatului Mondial de fotbal de la Rio, majoritatea televiziunilor din România(şi nu numai) şi-au "tras" câte o emisiune în plus, în care indivizi mai mult sau mai puţin pricepuţi în ale fotbalului îşi dădeau cu părerea despre meciul din ziua respectivă.
    Extrem de supărat am fost acum câteva zile, când un redactor tv plecând de la rezultatul partidei de fotbal dintre două ţări a început să facă judecăţi de valoare de tip sofism, recte : fiul este acuzat de Protecţia animalelor pentru că tatăl lui este pilot de vânătoare.
    Mai precis, respectivul redactor voia să inducă faptul că fotbaliştii germani au câştigat pe nemeritate partida cu Brazilia, că au ajuns în semifinale lamentabil, şi că la fel Olanda joacă un fotbal "de porc".
    Acelaşi prezentator tv "decretează" că Băsescu este vinovat că o ţară mediocră ca Germania a ajuns în finală, deoarece este în relaţii bune cu Angela Merkel.
Cred că aţi dedus că este vorba de Mircea Badea de la Antena 3, care a demonstrat de-a lungul timpului cât de bine se pricepe la politică, fotbal şi... FMI !
  

Ce este ţiganii şi ce vrea ei !

Locul lor de origine ar fi sudul Egiptului incluzând regiunile vecine, Nubia şi Etiopia. Limba ţiganilor este îndeaproape înrudită cu limbi indiene vii, ca hindi, mahrati... Antropologia a confirmat datorită lui E. Pittard, teza originii lor indiene. În India aparţineau umilei categorii "paria". Aceştia manifestă aceleaşi înclinaţii şi preferinţe ca ţiganii de astăzi pentru muzică, dans şi prelucrarea metalelor.
Din motive neprecizate au migrat în zona orientală a Mediteranei, aproximativ 12.000 de ţigani muzicanţi din India(conform unor texte provenite din Iran sec.IX ). Textele îi prezintă ca având o reputaţie de pricepuţi muzicanţi, de nomazi prin vocaţie, de tâlhari şi păstori. Înaintarea turcilor îi alungă prin diferite insule greceşti(Cipru, Rodhos...). Când tătarii învinşi au devenit sclavi, ţiganii au ajuns şi ei în aceeaşi situaţie. Din zona balcanică, unde erau cei mai numeroşi, ţiganii s-au extins spre Apus. Ţiganii se prezentau la autorităţile locale spunând că porniseră din Egipt, că erau urmaşi ai unor păgâni convertiţi la creştinism, şi că drept penitenţă pentru păcatele săvârşite li s-a impus să facă un pelerinaj de şapte ani. Pelerinajele aveau un caracter sacru, pelerinii erau întâmpinaţi în Evul Mediu şi trataţi cu respect, ajutaţi de autorităţi şi de orice bun creştin, fapt de care ţiganii ştiau profita din plin.
Ţiganii îşi revendicau privilegii de "pelerini" protejaţi de Sf.Scaun. În unele locuri erau bine primiţi, în altele alungaţi, chiar în mod violent. În secolele XV şi XVI, ţiganii au străbătut toate ţările Europei, ca pelerini şi protejaţi de autorităţi. "Pelerinajul" lor era bineînţeles pur imaginar, pretext pentru a se putea deplasa liber, a obţine facilităţi, subsidii felurite; în rest practicând ghicitul în palmă, furtul şi cerşetoria. Adeseori dotaţi cu un simţ al speculaţiilor negustoreşti, învăţau cu uşurinţă limbi străine şi aveau gustul iremediabil pentru furt. În relaţiile cu străinii sunt foarte prudenţi, nu spun niciodată adevărul... mint mereu... Furtul e singura şi adevărata proprietate a ţiganului. El pune atâta iscusinţă şi inteligenţă în a fura, încât face din furt o adevărată artă. Unde nu poate fura, cerşeşte. În secolul XIX, cel mai frecvent tip de furt era furtul de găini. În Anglia, au fost spânzuraţi un mare număr de ţigani pentru furt, contrabandă, înşelătorie, falsificare de bani. În toate ţările occidentale măsurile de expulzare au fost continui timp de patru secole.
Cervantes:"Pare-se că ţiganii n-au venit pe lume decât ca să fie hoţi, se nasc din părinţi hoţi, cresc cu copii hoţi, învaţă carte de hoţi şi până la urmă ajung hoţi; iar pofta de a fura şi furatul sunt la ei ca nişte însuşiri care nu li se smulg decât odată cu moartea"- nuvela "Ţigăncuşa".
Senatul Veneţiei:"Cetăţeanul care va preda justiţiei un ţigan, viu sau mort, va primi drept răsplată 10 ducaţi... Ţiganii care vor fi găsiţi pe teritoriul Republicii după această dată - continuă decretul - vor putea fi ucişi, fără ca ucigaşul să poată fi pedepsit"
Atsigani - sectă eretică venită în Grecia din Asia Mică, ai cărei
                 adepţi erau renumiţi ca vrăjitori, ghicitori, pungaşi
                 şi otrăvitori de animale.
Din apelativul "egipteni" au derivat formele:
- "evghite" pentru Albania.
- "gitanos" pentru Spania.
- "egyptiens" pentru Franţa sec.XV-XVII.
- "egypcios" pentru Portugalia.
- "bohemiens" pentru Franţa modernă(Sigismund al Boemiei
                         le-a acordat ţiganilor o scrisoare de protecţie).
Ţiganii îşi zic "romi" cuvânt de origine indiană care înseamnă "om liber". Alte apelative :
- "dom" - Siria.
- "tătari negri"- Suedia, Finlanda.
- "heiden"(păgân) - Germania, Olanda.
- "filisteni" - Polonia.                         

De 1 Cireşar !

Am acceptul lui Armin ca de Ziua Copilului să doresc La Mulţi Ani tuturor celor care sunt, sau empatizează cu aceştia !

Hârtia rabdă orice.

- Bună ziua.
- Bună ziua, bombăni redactorul. 
- Am adus nişte versuri. 
- Lăsaţi manuscrisul la secretară. 
- Imposibil, mâine trebuie să merg la lucru. 
- Şi ? Lăsaţi manuscrisul şi duceţi-vă liniştit la lucru. 
- Vedeţi dumneavoastră, manuscrisul sunt chiar eu...
 - Cum adică "chiar eu" ?
 - Foarte bine. M-am înscris în mişcarea pentru salvarea pădurilor(hârtiei) şi de atunci toate versurile le scriu pe mine. Le-am tatuat pe piele... 
- Şi acum ce doriţi ?
 - Vreau să vă uitaţi la ele, şi dacă este posibil să le publicaţi în revista dumneavoastră. 
- Dezbrăcaţi-vă, spuse redactorul şi îţi suflecă mânecile. M-am dezbrăcat. Redactorul mă citi de câteva ori. 
- Da` ştiţi că nu-s proaste versurile ? zise. Numai că în forma asta nu le putem publica. Trebuie să renunţăm la versurile astea două de pe burtă. Redactorul luă "scalpelul" şi după câteva mişcări, în locul celor două versuri nu rămăseseră decât câteva cicatrici neînsemnate. Acesta m-a avertizat că urmează să intru la şeful rubricii care îmi va face şi el o "operaţie". În continuare acesta mă va îndruma către redactorul-şef care-mi va face mai multe "operaţii". După câteva ore, când mi-au dat drumul din redacţie, palid şi tras la faţă, redactorul-şef îmi strânse puternic mâna bandajată, şi spuse : 
- Data viitoare să scrii totul pe hârtie,hârtia rabdă orice !

Milionar din când în... gând !

Sună telefonul, dau acceptul şi :
- Bună ziua, firma noastră vă informează că aţi câştigat un milion de euro, mă anunţă o voce feminină.
- Nu-mi vine să cred ! zic eu gândindu-mă la vreo farsă a vreunui amic.
- Nu sunteţi dumneavoastră X-ulescu ?
- Ba da, am răspuns, dar cu milionul cum rămâne ?
- Aşteptaţi la telefon şi vă vom spune cum să intraţi în posesia banilor.
"Sunt salvat ! păi cu un milion de euro mă fac OM ! Să mai vină la mine în casă cumnată-mea care are relaţii bune cu vecinii a căror capră trebuie să moară, că nu-i dau nimic. Sunt un om făcut ! Am bani ! Să mai vină la mine vreun fitecine să-mi spună că n-am plătit gazul sau curentul... că nu ştiu ce-i fac !"

*********************************************************************************
Ce dracu` faci, nu ştii că nu este pâine-n casă ? aud la un moment dat vocea nevesti-mi. M-am trezit de-a binelea şi oarecum marcat de ceea ce visasem, am îngăimat : Aşteaptă că încă nu mi-a venit pensia !

Femei sunt multe-n lumea asta mare !

Motto : De ce moartea este întruchipată ca fiind o femeie ?




În lumea aceasta în care trăim, sunt multe ciudăţenii care-i fac pe oameni deosebiţi. Cele mai multe dintre aceste ciudăţenii se manifestă în sfera sexualităţii.
De ce se uită bărbaţii cu atâta interes către aceste zone ale femeii descrise mai sus ? De ce nu s-ar uita la faţă ?  Dar despre toate acestea într-un articol următor !

În general oamenii, atât bărbaţii cât şi femeile, au instinctul sexual treaz aproape continuu.
Astfel ei sunt receptivi din punct de vedere sexual unii către alţii, la orice oră din zi şi din noapte.
Obiectul tendinţelor instinctive ale bărbaţilor din preajma unei femei, sunt părţi ale corpului acelei femei. Astfel sunt părţi din corpul femeii care pot fi esenţiale în viaţa bărbaţilor. Latinii spuneau că "toată femeia e în uter". Aşa o fi fost atunci, dar astăzi la ce se uită oamenii când se întâlnesc ?
Bărbaţii caută cu interes, emoţie, încăpăţânare chiar, la sânii femeilor. Ce-i face pe bărbaţi să prefere sânii ? Pentru că sânii sunt o zestre pusă la dispoziţia viitorilor copii.
Şi-apoi sânii fiind ascunşi parţial îi face mai tentanţi decât dacă ar fi la vedere toată ziua.
Bărbaţii se uită de asemenea cu acelaşi interes la picioarele femeilor. Picioarele conduc către bazin şi poziţia acestora înseamnă mai multă sau mai puţină receptivitate din punct de vedere sexual. Faptul că, de-a lungul timpului, fusta a fost rezervată femeii, are însemnătatea că zona picioarelor rămâne parţial accesibilă bărbaţilor.
Mergând mai departe, bărbaţii se uită cu acelaşi interes la fundul femeilor. Orice femeie întrebată ce înseamnă să primească o palmă peste fund, va răspunde că acesta e un gest vulgar, inacceptabil. Totuşi după un timp de gândire, se va corecta şi va spune : "Depinde cine este cel care mi-o dă !"
Asta arată că bazinul are o mare importanţă pentru atractivitatea sexuală. În aceeaşi zonă a bazinului, bine ascuns, se află vaginul. Vaginul este ţinta strădaniilor bărbaţilor !
Foarte puţini bărbaţi ştiu suficiente lucruri despre vagin încât să-i fie pe măsură. Tot aşa, sunt destule femei care nu ştiu prea multe despre vagin. De ce se uită bărbaţii cu atâta interes către aceste zone ale femeii, descrise mai sus ! De ce nu s-ar uita la faţă ?

"Genialitatea" bărbaţilor !

  Motto : Este atât de adevărat că în centrul universului stă femeia, încât toate prostiile lumii sunt făcute sub imperiul "superiorităţii" bărbatului.

În aşazisul limbaj popular sunt folosite în mod curent expresii licenţioase. Astfel o anumită categorie dintre semenii noştri , folosesc excesiv cuvinte pe care le numim triviale.Pe stadioane, în discoteci, la anumite "întruniri" (nunţi, botezuri...) exprimarea abundă în acele cuvinte care încep cu "p" şi "f". Dacă "monitorizaţi" un grup de bărbaţi care "socializează", veţi auzi aproape la fiecare frază pronunţându-se cuvântul ce desemnează organul genital al bărbatului. Paradoxal am auzit şi femei  care utilizau acelaşi cuvânt  ca o injurie adresată cuiva, dar ele nici măcar nu posedau organul respectiv !Culmea, am auzit şi copii în exprimarea cărora "...în aia a mea" , a devenit un fel de "bună ziua " !Este adevărat că în Imperiul Roman se folosea şi latina vulgară, vorbită de clasele de jos(plebea), dar de atunci au trecut 2000 de ani !Am făcut asocierea "genial-genital" spre a justifica mărimea organului genital al bărbatului, din punctul de vedere al femeii : - mică, foarte mică şi ce-i aia ? sau : - mare, foarte mare şi normală.                               

Ţigările şefului.

- Temă şi variaţiuni -
Varianta a I-a. Realistă.
- Am înţeles şefule. Să trăiţi ! Le aduc imediat. Tot "LM" ? Vai, lăsaţi ! Se poate ? Am eu bani. Să trăiţi !
Varianta a II-a. Ştiinţifico-fantastică.
- Un pachet de ţigări ? Presupun că este o confuzie, domnule... Eu sunt Popescu, analist-programator, femeia de serviciu trebuie să fie afară, pe hol. Deşi, şi ea este angajata instituţiei, nu a dumneavoastră personal. Mă rog, accept scuzele. Nu trebuie să mai insistaţi, putem considera incidentul închis.
Varianta a III-a. Eroica.
- Nu dom`le, nu aşa se poartă un director adevărat ! Dumneata ai uitat că angajaţii nu sunt servitorii dumitale ? Instituţia asta e feuda dumitale ? Ţi-au lăsat-o babacii moştenire ? Dumneata ţi-ai luat-o în cap dom`le ! Ai întrecut orice măsură. Bine ţi-au făcut că te-au dat afară ! 

Armata e sub noi !

Băse n-a dat mâna cu Victor Viorel, Crin l-a ignorat pe Călin, Călin nu l-a pomenit pe Iliescu şi Victor Viorel nu l-a băgat în seamă pe Băse !

Şi-n fotbal este copy-paste !

...din păcate, ceea ce se întâmplă în societate, se întâmplă şi în fotbal : mafie, incompetenţă, cumetrii, corupţie. Ne furăm căciula, sperând să se producă niscai minuni, fără să construim baze de pregătire şi fără să creştem şi să educăm sportivi.
Dacă un fotbalist nu ştie să scrie corect în limba sa maternă, ca să nu mai zic să lege două fraze într-o altă limbă de circulaţie internaţională, nu poate aplica în teren tactica impusă de antrenor.
Frezele, gulerele ridicate ale tricourilor şi maşinile mai scumpe decât proprietarii lor, nu vor duce decât la ridicatul din umeri de după meciuri. "Am avut o zi mai proastă", "Băieţii au dat totul, dar şi-au pierdut concentrarea pe final" - aţi auzit şi veţi mai auzi astfel de scuze.
Ziarele de specialitate sunt pline de aventurile "vedetelor" noastre şi ale învârtitorilor de bani din transferuri de mâna a doua.
Valutiştii-ţepari ai anilor `80-`90 au devenit "manageri", şi-şi dau cu părerea în calitate de experţi, prin studiourile televiziunilor. Ei nu ştiu să facă nimic, şi nu concep să cheltuiască vreun ban din propriul buzunar.
Cu unii dintre aceşti "manageri" trebuie să vorbim la trecut pentru că între timp li s-a înfundat ! ... mă refer la cei 8 şi nu numai.
Dacă există vreo similitudine între ce-am spus până acuma, şi politica românească, nu este întâmplător.
Politica şi fotbalul sunt surori(fraţi) care şi-au dat mâna demult pentru prostirea cetăţeanului. Rezultatele slabe pe care le avem, sunt confiscate de politicieni care nu ezită să apară în faţa camerelor de luat vederi, pentru a impresiona "prostimea" ! ...până la urmă am amestecat lucrurile, însă ce să facem ? - la politică şi la fotbal se pricepe toată lumea !

Insomniacul.

DEX-ul : Care suferă de insomnie.

Am auzit eu de la cineva că, dacă nu poţi dormi, trebuie să numeri. Şi nu aşa , abstract, unu-doi-trei-patru..., ci altcumva, concret, oi de exemplu. Aşa că am început să număr. O oaie, două oi, trei oi... Oaia cu numărul treizeci avea o fundiţă roşie la gât. Văzând oile că aşa se poartă, au început toate să umble cu fundiţe. Albe, roz, albastre, mov...
Apoi, oile s-au emancipat din ce în ce mai mult. Unele dintre ele aveau ruj de buze, altele gene false. De la oaia 616 încolo, au început să danseze graţios dansul lebedelor mici, din "Lacul lebedelor". Oaia 800 fix a dat-o brusc, pe un rock îndrăcit. Celelalte s-au luat după ea. Ca oile !
Am răbdat ce am răbdat, apoi am început să dansez şi eu cu ele. Când au început să se dezbrace, n-am mai putut răbda atâta indecenţă : blănurile zburau în toate părţile, la fel pantofii cu toc, fundiţele şi chiar genele false. Am strigat o dată la ele : "Ajunge neruşinatelor !" şi le-am mânat spre ţarc.
Când a intrat şi ultima oaie, cu numărul 5432, şi eu tocmai voiam să închid poarta, au apărut doi indivizi cu recensământul animalelor : că de unde am eu atâtea oi, că dacă le-am declarat... După ore întregi de explicaţii, cei cu recensământul  au plecat, şi eu m-am apucat să număr oile din nou.
Lipseau patru, pe care după îndelungi căutări, le-am găsit la night-club, bete criţă, behăind cu neruşinare împreună cu un berbec ce nu părea a fi de prin partea locului.
Le-am dus înapoi, la stână, mustrându-le părinteşte. Când am închis ţarcul în urma lor, am simţit că pic de oboseală şi că, în sfârşit, mă cuprinde somnul.
La noapte voi avea o misiune mult mai grea : mi-am propus să număr... oile negre !  

Şefuleasa.

Prin anii `50, în casa de la ţară în care m-am născut, am avut, cu acceptul tatălui meu, doi chiriaşi. Aceştia erau chiar şeful postului de miliţie şi soţia lui. Asupra celei din urmă mi-am propus să-mi concentrez gândurile. În virtutea faptului că era soţia şefului, toţi locuitorii satului îi spuneau "şefuleasa". Astfel, ea avea fără nici un merit nişte privilegii pe care muritorii de rând din sat nu le aveau.

Nu aş fi insistat asupra acestui subiect dacă nu mi-ar fi fost dat să cunosc "şefuleasa" de tip nou . După ce că nu are nici o calificare, nici un fel de vocaţie - cu excepţia celei de "şefuleasă" - de dimineaţa şi până seara se informează: "cine a fost avansat", "cine a fost retrogradat", "cine munceşte bine", "cine nu corespunde", "cine să fie sprijinit", "cine dat cu burta de pământ". Bineînţeles că activitatea "şefulesei" de tip nou este un pic mai restrânsă(la instituţia în care lucrează soţul), dar analogia ar merita un oarecare interes şi din partea celor cu influenţă şi cu drept de decizie asupra şefului "şefulesei".

Femeia eterna poveste.

Motto: Femeia este al cincilea anotimp.

Vreau să atrag atenţia cârcotaşelor, că eternul feminin este o temă pe care nu am lansat-o eu, aşa că oricine m-ar cataloga ca fiind misogin(atenţie, nu este o băutură !), este într-o gravă eroare.

În general când abordăm termenul de femeie ne vin în minte : frumuseţe, delicateţe, corp suplu, picioare lungi, bust generos... Asta este şi părerea mea : eu aşez normele esteticii feminine în tiparele fineţii. Care este înfăţişarea ideală a unei femei ? Cred că sunt preferate cele delicate şi subţiri, iar dacă e să fie mai plinuţe, cred că este un avantaj să nu fie peste măsură de înalte; pentru că atunci devin prea masive. Mie mi se pare ok Nicole Kidman care este înaltă şi blondă, dar peste măsură de sexy mi se pare Shakira.

Care sunt cele mai frumoase femei ? Cum ar trebui să arate femeia ideală ? Ca Nicole ? Ca Angelina ? Ca Madonna ? Subiectul poate fi aprig întors pe toate feţele dacă punem la socoteală că şi noi avem pe Bianca, pe Cruduţa et company.

Dacă ar fi după mine, pe femeie să n-o atingi nici măcar cu o floare, dar în acelaşi timp cred că femeile ar trebui să evite acele apucături specifice bărbaţilor, pentru că riscă să fie puse la stâlpul infamiei mai abitir decât ei.

Fotbalu-i ... o artă !

   Toată lumea ştie că fotbalul este un sport ce se dispută între două echipe alcătuite din 11 jucători fiecare.
Dar nu toată lumea acceptă că acest sport poreclit "jocul frumos" poate fi perceput şi ca o artă.
Deşi este cel mai popular sport din lume, fotbalul este relativ tânăr deoarece a fost jucat pentru prima oară pe la 1850 în Anglia.
La noi în ţară fotbalul a avut un mare reviriment între anii 1965 - 1970, culminând cu prezenţa la Guadalajara-Mexic în 1970, şi între 1985 - 1994, culminând cu cea mai bună prezenţă la un campionat mondial, în SUA 1994.
Atunci "echipa de aur" cu Hagi, Ilie Dumitrescu, Dan Petrescu, Marius Lăcătuş et company, au făcut istorie.
Astăzi Steaua domină campionatul într-o mediocritate impusă de echipe ca Dinamo care a pierdut trei meciuri consecutiv, dintre care două pe teren propriu, şi FC Botoşani care s-a trezit la masa mare a fotbalului, fără infrastructură şi banii necesari unui club de fotbal.
Consecinţă a faptului că fotbalul merge prost la noi este şi mafia transferurilor de jucători.
Cred în revenirea fotbalului românesc odată cu intrarea la puşcărie a "greilor" care au dominat fotbalul românesc timp de vreo 40 de ani : Ioan(Giovani) Becali, Gheorghe(Gigi) Becali, Victor Becali, Cristi Borcea, Gheorghe Copos, Mihai Stoica, Gheorghe(Gică) Popescu şi cu voia dumneavoastră Jean Pădureanu.

Politica-i curvă.

Polis-urile în Grecia Antică erau de fapt nişte oraşe-stat precum Atena, Sparta... şi care au fost atât de bine administrate încât au contribuit din plin la formarea cuvântului "politică" de la noi.
M-am uitat într-un dicţionar şi am văzut că politica este "ştiinţa şi practica" de guvernare a unui stat.
Uau, care ştiinţă din moment ce au fost şi sunt miniştri şi parlamentari la noi în România care nu cunosc limba română : Vanghelie cu "almanahele", Elena Băsescu cu "succesurile", ministrul Educaţiei care face dezacorduri în exprimare, sau ministresa Grapini care este agramată rău( nu ştie când "sau" se scrie despărţit şi de ce ) !

Ce practică aceşti aşazişi politicieni de la noi ? Ei practică curvăsăria politică : migrarea de la un partid la altul, acumularea de averi nejustificabile...
Şi atunci vă întreb pe dumneavoastră : care-i politician şi care-i curvă ?
BREAKING NEWS : Elena Băsescu şi Monica Macovei s-au bălăcărit pentru ciolanul de la Bruxelles !

Medicamentul "POLfoFEM".

În peregrinările mele cu trenul, cu maşina, sau "per pedes apostolorum", am întâlnit oameni diferiţi, antrenaţi în discuţii diferite. Astfel dialoguri de genul :- În Mai sunt europarlamentarele, cu cine votezi ?- Cum cu cine, nu vezi că toţi sunt la fel ?sau:- Joacă Steaua cu Dinamo în cupă săptămâna viitoare, ce zici ?- Păi dacă fraţii Becali nu conduc din puşcărie precum Al Capone pe vremuri, ar trebui să câştige cei mai buni.Şi în sfârşit :- Dar ce zici de Elena Udrea ?- Băi, eu îţi spun că-mi place ca femeie, dar ce caută-n P...MP-ul ăla ?auzeam şi auzim peste tot şi au fost şi sunt la ordinea zilei.Aşadar am constatat că temele de discuţie ale concetăţenilor noştri, fie că sunt în pauză la serviciu, pe stadion, la nuntă, la botez, la înmormântare, într-o călătorie de lungă sau de scurtă durată, la cârciumă... sunt : politica, fotbalul, şi femeile.De aceea la modul cel mai serios mi-am propus să implementez acest blog în care voi posta articole care să vizeze la zi politica, fotbalul, şi femeile.Aş vrea deci ca POLfoFEM-ul să fie leacul pentru toate supărările dumneavoastră !