Insomniacul.

DEX-ul : Care suferă de insomnie.

Am auzit eu de la cineva că, dacă nu poţi dormi, trebuie să numeri. Şi nu aşa , abstract, unu-doi-trei-patru..., ci altcumva, concret, oi de exemplu. Aşa că am început să număr. O oaie, două oi, trei oi... Oaia cu numărul treizeci avea o fundiţă roşie la gât. Văzând oile că aşa se poartă, au început toate să umble cu fundiţe. Albe, roz, albastre, mov...
Apoi, oile s-au emancipat din ce în ce mai mult. Unele dintre ele aveau ruj de buze, altele gene false. De la oaia 616 încolo, au început să danseze graţios dansul lebedelor mici, din "Lacul lebedelor". Oaia 800 fix a dat-o brusc, pe un rock îndrăcit. Celelalte s-au luat după ea. Ca oile !
Am răbdat ce am răbdat, apoi am început să dansez şi eu cu ele. Când au început să se dezbrace, n-am mai putut răbda atâta indecenţă : blănurile zburau în toate părţile, la fel pantofii cu toc, fundiţele şi chiar genele false. Am strigat o dată la ele : "Ajunge neruşinatelor !" şi le-am mânat spre ţarc.
Când a intrat şi ultima oaie, cu numărul 5432, şi eu tocmai voiam să închid poarta, au apărut doi indivizi cu recensământul animalelor : că de unde am eu atâtea oi, că dacă le-am declarat... După ore întregi de explicaţii, cei cu recensământul  au plecat, şi eu m-am apucat să număr oile din nou.
Lipseau patru, pe care după îndelungi căutări, le-am găsit la night-club, bete criţă, behăind cu neruşinare împreună cu un berbec ce nu părea a fi de prin partea locului.
Le-am dus înapoi, la stână, mustrându-le părinteşte. Când am închis ţarcul în urma lor, am simţit că pic de oboseală şi că, în sfârşit, mă cuprinde somnul.
La noapte voi avea o misiune mult mai grea : mi-am propus să număr... oile negre !